Home
» Wiki
»
Admirați frumoșii nori cosmici prin ochii telescopului Hubble
Admirați frumoșii nori cosmici prin ochii telescopului Hubble
Telescopul spațial Hubble a continuat să-și demonstreze importanța de neînlocuit în domeniul cercetării astronomice, aducând înapoi o imagine uluitoare a ceea ce odată a fost considerat o pacoste pentru astronomi: praful cosmic. În trecut, astronomii considerau praful o problemă majoră, deoarece le ascundea observațiile asupra obiectelor importante. Cu toate acestea, în ultimele decenii, oamenii de știință și-au dat seama de importanța prafului cosmic în formarea stelelor și planetelor și chiar în crearea de noi molecule în spațiu.
Această imagine surprinde nori de praf și gaz din apropierea Nebuloasei Tarantulei, o regiune cunoscută pentru frumusețea sa uluitoare. Face parte dintr-o galaxie satelit a Căii Lactee numită Marele Nor Magellanic, la 160.000 de ani lumină de Pământ și este un incubator stelar vibrant. Nebuloasa Tarantula este adesea considerată de astronomi ca un studiu clasic al formării și evoluției stelelor.
Poți vedea fotografia completă mai jos:
Nori de gaz și praf în apropierea Nebuloasei Tarantulei, situată în Marele Nor Magellanic, la aproximativ 160.000 de ani lumină distanță.
Formarea stelelor în această regiune este alimentată de prezența prafului. Praful se adună și atrage alte particule prin gravitație, formând în cele din urmă nuclee care formează planete sau stele. Praful acționează și ca un mecanism de răcire, ajutând gazul să se condenseze și să se adauge amestecului.
„Norii de gaz colorați ai nebuloasei conțin filamente și aglomerări întunecate de praf”, explică oamenii de știință de la Hubble. "Acest praf este diferit de praful obișnuit de uz casnic, care poate include particule de sol, celule ale pielii, păr sau chiar plastic. Praful cosmic este de obicei format din carbon sau molecule numite silicați, care conțin siliciu și oxigen ."
Cu toate acestea, praful poate fi încă o problemă pentru astronomi. De aceea instrumente precum telescopul spațial James Webb (JWST) operează în intervalul infraroșu, permițându-le să „vadă prin” praf pentru a observa structuri care altfel ar fi ascunse. Acest lucru este posibil deoarece, deși praful este opac în domeniul luminii vizibile (lungimile de undă pe care ochiul uman le poate vedea și care este, de asemenea, domeniul principal de operare al lui Hubble), permite trecerea radiației infraroșii.
Combinând datele de la telescoape cu lumină vizibilă precum Hubble și telescoape în infraroșu precum Webb, oamenii de știință pot observa atât obiectele prăfuite care există în galaxia noastră și dincolo, cât și structurile interne care sunt ascunse de praf.