Pentru prima dată, oamenii de știință de la NASA au descoperit un câmp energetic invizibil care înconjoară Pământul, împingând o parte din atmosferă în spațiu.
Acest câmp energetic invizibil, numit câmp electric dipol, a fost detectat de racheta suborbitală Endurance a NASA.

Câmpul electric dipol a fost emis de oamenii de știință acum 60 de ani și se crede că joacă un rol cheie pentru Pământ, similar câmpului magnetic și gravitației.
Oamenii de știință speră că studierea câmpurilor electrice dipolare îi va ajuta să înțeleagă mai bine cum evoluează și funcționează atmosferele planetare. Această descoperire a fost publicată de echipa de cercetare în revista Nature pe 28 august.
Radiațiile ultraviolete de la Soare interacționează cu atomii dintr-un strat al atmosferei Pământului numit ionosferă (situat la 60 - 300 km deasupra solului), determinându-i să piardă electroni și să se transforme în ioni. În teorie, acest proces creează un câmp electric ușor în jurul planetei, care există sub forma unui „vânt polar” sau a unui flux de particule care curge din atmosfera Pământului în spațiu.
Indicii despre existența unor astfel de câmpuri electrice au fost detectate pentru prima dată în 1968 de către navele spațiale care orbitează Polul Sud și Polul Nord.
Cercetătorii prevăd că o parte din atmosfera Pământului se pierde în spațiu, mai ales după ce este încălzită de lumina soarelui.
Dar vânturile polare conțin particule reci care nu se încălzesc, dar se mișcă totuși la viteze care sparg bariera sunetului. Deci ceva trebuie să sugă aceste particule din atmosferă.
Cercetătorii lansează racheta Endurance de pe un loc de lansare din Svalbard, lângă Polul Nord, pentru a investiga originile vântului polar. Racheta a fost transportată la o altitudine de 768,03 km deasupra solului înainte de a ateriza în Marea Groenlandei 19 minute mai târziu.
Datele culese de Endurance pe o rază de 518 km au arătat schimbări de tensiune de 0,55 volți, aproximativ puterea bateriei unui ceas. Această diferență de tensiune împinge ionii de hidrogen, cele mai abundente particule din vântul solar, cu o forță de 10,6 ori mai puternică decât gravitația, suficient de puternică pentru a propulsa particulele atmosferice în spațiu la viteze supersonice. Mecanismul este ca o bandă transportoare care ridică atmosfera în spațiu.