NVIDIA susține că RTX 5070 se poate egala cu RTX 4090 în performanță cu generarea de cadre activată. Cu toate acestea, în realitate, nu s-a schimbat mare lucru. Dacă doriți performanță de top, va trebui totuși să plătiți o sumă importantă pentru upgrade-uri hardware.
Crearea cadrelor eficiente necesită o bază hardware bună
Pentru a explica de ce scalarea ratei de cadre nu este o soluție magică care poate transforma o placă grafică veche de gamă medie într-una care poate juca cele mai recente jocuri, să dezvăluim cum funcționează. Practic, algoritmul de generare a cadrelor preia două cadre reale pe care le redă GPU-ul tău și interpolează un cadru suplimentar între aceste două cadre. Acesta prezice (adesea cu ajutorul AI) poziția fiecărui pixel pentru a crea o mișcare mai lină.
Calitatea cadrului generat depinde de calitatea cadrului original. Dacă cadrele sursă sunt de înaltă calitate și fără erori, cadrele generate vor arăta, de asemenea, mai realiste.
Mai important, numărul efectiv de cadre afectează în mod direct numărul de cadre suplimentare care pot fi generate și cantitatea de informații pe care o pot conține, deoarece binningul de cadre dublează în esență FPS-ul. Dacă jucați un joc la doar 15 sau 20 FPS, datele de imagine cu care să lucreze algoritmul de generare a cadrelor sunt foarte limitate. Cu toate acestea, dublarea de la 120 FPS la 240 FPS este o cu totul altă poveste. Algoritmul are mai multe date pentru a produce rezultate mai fine.

Algoritmul de încadrare este, de asemenea, important – nu toate tehnologiile de încadrare funcționează la fel. De exemplu, seria RTX 40 de la NVIDIA utilizează Optical Flow Accelerator (OFA) la nivel hardware pentru a suporta DLSS, în timp ce AFMF 2 de la AMD se bazează pe algoritmi AI avansați la nivel de driver.
Pentru a avea acces chiar și la funcții avansate de framerate, aveți nevoie de o placă grafică mai nouă, ceea ce este o contradicție. De exemplu, DLSS 4 integrează Multi-Frame Generation (MFG) în suita DLSS, dar este disponibil doar pe noul RTX 50-Series.
Dacă aveți un GPU RTX 50-Series, probabil că aveți suficientă putere pentru a rula orice joc la un FPS stabil, așa că nu va trebui să faceți MFG și framerate la fel de mult ca cineva cu un card RTX 20-Series.
Cadrele generate de AI nu arată ca cadre reale

În experiența multor oameni, „cadrele artificiale” nu sunt întotdeauna bune, mai ales în jocurile cu ritm rapid. Ceea ce merită menționat aici este că dublarea FPS-ului de la 60 la 120 face ca framerate-ul să se simtă aproape ca 80 FPS, chiar dacă contorul FPS din colțul ecranului arată altfel. După ce faceți upgrade la un PC mai bun, puteți confirma că diferența dintre 120+ FPS reale și 120+ FPS generate este foarte vizibilă.
Motivul principal se datorează probabil modului în care funcționează algoritmul de încadrare. Deoarece prezic locația fiecărui pixel, ele fac uneori erori, rezultând cadre de calitate inferioară și artefacte vizibile.
Încadrarea specială are dificultăți cu mișcările rapide. De asemenea, framerate nu gestionează bine scăderile bruște ale FPS-ului, deoarece uneori duce la o distribuție neuniformă a cadrelor. Acest lucru întărește punctul că aveți nevoie de hardware bun și FPS stabil pentru a profita la maximum de framerate.
Limitări ale cadrelor generate de AI
Acum că știm că generarea cadrelor funcționează bine doar dacă aveți deja FPS stabil, să vorbim despre unele dintre limitările inerente ale versiunilor actuale de generare a cadrelor. Una dintre cele mai mari limitări este decalajul de intrare - timpul dintre acțiunea dvs. (apăsarea unei taste) și apariția ecranului.
Încadrarea crește decalajul de intrare. Deși această problemă poate fi oarecum atenuată cu ajutorul NVIDIA Reflex 2 și AMD Anti-Lag, nu este suficientă. După cum se demonstrează în videoclipul de pe YouTube Mostly Positive Reviews, generarea de cadre poate adăuga oriunde de la 30 ms la 80 ms de latență, aproape dublu față de latența medie în comparație cu jocul fără generare de cadre. În plus, aceste tehnologii de reducere a latenței nu sunt doar pentru generarea de framerate, ceea ce înseamnă că le puteți utiliza independent pentru a obține cel mai mic întârziere posibil de intrare.
În timp ce acest nivel de întârziere nu este prea vizibil într-un joc de curse ocazional precum Forza Horizon 5 atunci când se folosește un controler Bluetooth, devine mult mai evident în shooterii competitivi precum Marvel Rivals, în special pe un monitor de 240 Hz și un mouse de gaming cu o rată de eșantionare de 8 kHz.
Este ironic – vrei cel mai mare FPS posibil în jocurile competitive, dar reducerea ratei de cadre nu este o opțiune, deoarece întârzierea crescută a intrării anulează beneficiul de a avea FPS mai mari. Oricum nu vrei acele cadre, deoarece sunt adesea prea neclare pentru jocuri de mare intensitate.

Dar a spune asta nu înseamnă a „disprețui” caracteristica de încadrare. Această caracteristică funcționează destul de bine în unele jocuri în care mișcarea rapidă a camerei nu este un factor important, cum ar fi titlurile de aventură la persoana a treia și RPG.
Problema este că generarea cadrelor nu poate servi drept cârjă dacă placa dvs. grafică nu este suficient de puternică. Deși poate oferi o ușoară creștere a performanței prin dublarea cadrelor, acel FPS este înșelător. Dacă GPU-ul dvs. poate gestiona doar 30 de FPS, nu vă așteptați ca ratele de cadre să transforme experiența într-un 60 FPS fluid.
În plus, dacă utilizați un GPU mai slab, atunci sunt șanse ca restul sistemului dvs. să fie la fel de slab și să se lupte și cu titlurile moderne. Cel puțin, vă poate ajuta să vă împingeți FPS-ul în gama FreeSync a monitorului pentru o experiență mai fluidă.
De asemenea, nu vă puteți aștepta să obțineți același nivel de performanță ca RTX 3070 cu RTX 4060 plus DLSS Frame Generation. RTX 3070 mai vechi este placa mai puternică, chiar dacă nu acceptă DLSS Frame Generation.